Essay:

Essay details:

  • Subject area(s): Marketing
  • Price: Free download
  • Published on: 14th September 2019
  • File format: Text
  • Number of pages: 2

Text preview of this essay:

This page is a preview - download the full version of this essay above.

Dezvoltarea economică rapidă ȋn ţările occidentale după cel de-al II-lea Război Mondial a generat obiceiul de a mȃnca cu multă lăcomie, ȋn pas cu accelerarea ritmului de viată. Pe fondul standardizării producţiei industriale alimentare de mare serie s-au implantat ȋn mintea oamenilor, datorită reclamelor ṣi marketingului, concepte care influenţează comoditatea- convenience, fast food, curier pizza, servicii non-stop, toate la preţ redus - pentru a obţine o hrană mai ieftină ṣi mai uṣor de preparat. Fast food reprezintă o cultură a eficienţei timpului ṣi a rasplatei imediate. Acest scop - a face economie de timp - ajunge să fie prezent permanent ȋn mintea oamenilor, chiar ṣi atunci cȃnd timpul nu este un factor relevant ȋn contextul respectiv.

Produsele de tip fast-food cristalizează temerile privitoare la standardizarea alimentaţiei ṣi pe acelea referitoare la ascendentul culturii americane asupra lumii, privită adesea ca o formă de imperialism cultural. Globalizarea ce caracterizează secolul ȋn care trăim pare să cuprinde chiar ṣi felul ȋn care alegem să ne hrănim. Vom observa acest lucru doar privind la importurile ṣi exporturile de produse alimentare, dar ṣi de francize de restaurante fast-food ce se extind internaţional cu o viteza uimitoare.

În epoca actuală, o dată cu dezvoltarea societăţii tehnologice şi informaţionale, latura spirituală a alimentaţiei este trecută pe un plan secundar al preocupărilor fiecărui individ. Omul modern, sub motivul „lipsei de timp” se hrăneşte de cele mai multe ori aleator. Alimentele, oferite de piaţa modernă vin în sprijinul acestui nou „obicei” uman prin produse fast-food, sau pregătite industrial, astfel încât ele pot fi consumate fără, sau cu o minimă procesare casnică, oricând şi oriunde, mai exact ori de câte ori omul simte senzaţia de foame. Aceste produse satisfac prin calitatea lor necesităţile materiale la un nivel din ce în ce mai ridicat. Sistemele de control veghează ca aceste produse să nu producă îmbolnăviri. Alimentele, sunt prezentate cât mai estetic şi sunt însoţite de ambalaje şi publicitate atrăgătoare, astfel încât şi latura estetică pare a fi satisfăcută.

Pornind de la ideea rapiditatii, au aparut alimentele fast food. Din punct de vedere chimic, compozitia alimentelor moderne este mult diferita de cea a alimentelor traditionale. Cuvintele de ordine sunt “rafinat”, “procesat”, “modificat”, “aditivat”, “intensiv”. Aparent, nu dispunem de resursele necesare pentru a produce hrana utilizand metodele din trecut. Totul trebuie produs cat mai rapid, cu costuri si eforturi cat de mici, fiind cat de atragator si convenabil posibil pentru consumator, cel putin pe termen scurt. In realitate, acest fapt este posobil, insa necesita o regandire totala a sistemului economic si a celui alimentar .

Conceptul de Fast-Food exista inca din cele mai vechi timpuri, comerciantii ambulanti vanzand produse alimentare gatite sau bauturi. Acest concept este strans legat de dezvoltarea urbana.

In Roma Antica, existau standuri pe strada unde se vindeau paine si vin. In Roma Antica, cei ce locuiau in cladiri cu multe apartamente, depindeau foarte mult de vanzatorii stradali. Dimineata, se manca paine inmuiata in vin, ca snock si legume gatite. In Asia de Est se consumau noodle (taietei), in timp ce lipiile si falafel-ul erau nelipsite in Orientul Mijlociu. In India erau renumite specialitatile din cartof: vada pav-piure bine prajit precum o chiftea, cu paine sarata si condiment, dahi vada- chiftea de cartof inmuiata in iaurt si panipuri- paine puri umpluta cu cartof si diverse condimente. In partea de Vest a Africii, vorbitoare de franceza, s-au vandut si se vand brochette (frigarui). In Era de Mijloc, marile orase (Londra, Paris etc.), erau multi vanzatori ce ofereau placinte, musaca simpla sau cu ou, vafe, napolitane, clatite si carnuri gatite. In Roma Antica, cei ce nu aveau mijloace sa isi gateasca propria masa, adesea apelau la acesti vanzatori.

Aparitia si dezvoltarea industriei fast-food sunt strans legate de doua preparate consacrate care se regasesc in meniul oricarui restaurant de tip fast-food. Fiecare dintre aceste doua produse are povestea lui, care, probabil pentru cei mai multi dintre noi este necunoscuta.

Sandwich-ul isi leaga numele de un anume Lord Sandwich. Acesta, pasionat de diverse jocuri de noroc, refuza sa paraseasca partida si cojucatorii pentru a gusta ceva... In schimb, comanda stapanului hotelului "o mica gustare" in caz ca i se facea foame. Pentru mai mare exactitate, in anul 1762 Sir John Montagu, al patrulea Conte Sandwich, amiral in flota regelui Angliei George III si jucator de carti inveterat, s-a aflat la un moment dat invitat intr-o societate pentru o partida de carti, partida care insa nu a avut loc. Ajutorul hotelierului, pentru a evita ofensa adusa clientului prestigios, i-a servit o "mica gustare", pentru a trece cu vederea inconvenientul. Gustarea consta din doua felii de paine, intre care a plasat bucati de carne rece si branza, formula avantajoasa, care a permis Primului lord al Amiralitatii sa "rontaie", fara a-si murdari degetele.

Continuarea a fost asigurata de al unsprezecelea conte de Sandwich, care a creat o intreprindere de restaurante rapide, impreuna cu fiul sau Orlando: "The Earl of Sandwich", declarand ca: "Mon aieul n'a peut-etre pas invente le sandwich, mais il en a immortalise le nom". (Bunicul meu nu a inventat sandwich-ul, dar acesta i-a imortalizat numele).

In alte regiuni ale globului, celebra gustare poarta denumiri locale. De exemplu, in Austria sandwich-ul se numeste in limbaj traditional "beugel". Totul a inceput in anul 1683, cand regele Poloniei Jan III Sobieski a reusit sa respinga invazia turcilor care se aflau la poarta Vienei. Pentru a multumi regelui ca a salvat Austria, un brutar a adus drept omagiu acestuia o paine rotunda (cam de marimea unei chifle) cu o gaura la mijloc, astfel ca atunci cand regele trecea in fuga calului, bine asezat in sa, sa poata apuca "painea gaurita". In limba austriaca, cuvantul sea se numeste "beugel", astfel a luat nastere noua denumire.

La inceputul secolului XX, imigrantii evrei din Europa de Est, in special evreii-rusi care au poposit in America, au adus bagel in valizele lor. Primele aparitii de bagel au fost la New York, apoi la Chicago si s-au raspandit rapid pe intregul continent, fiind adoptati definitiv de populatia americana, constituind painea lor preferata. Se vindeau si se vand inca, la toate colturile de strada, in stare naturala sau aromatizati, cu seminte de susan sau chimen, se pot taia longitudinal, punandu-se la mijloc somon afumat, sunca etc.

Si in Romania a patruns repede acest fel de paine la inceputul secolului XX, dat fiind populatia densa de evrei. Aici se numeau covrigi si se vindeau in covrigarii specializate, calzi si proaspeti, la moment, scosi din cuptorul de caramida inrosit de carbunii permanent aprinsi, pana seara tarziu. Erau insirati pe sfoara sau pe suport de lemn in forma de baston.

Dupa cum insusi numele il indica, preparatul din carne macra si cruda, tocata, denumit hamburger a luat nastere in orasul Hamburg din Germania, odata cu imigratia germanilor spre America de Nord in secolul XIX, dar, de-a lungul timpului, la tocatura cruda s-au adaugat diferite ingrediente, mirodenii, mai mult sau mai putin puternice.

In mijlocul secolului XIX, cand numerosi germani si-au parasit tara de origine plecand in America prin portul Hamburg, steak-ul din carne de vaca era "felul principal", servit la bordul vaporului Hapag, linia maritima care leaga Hamburg de Statele Unite. In acea epoca, carnea era sarata, amestecata cu ceapa si pesmet, iar uneori afumata, pentru a se putea conserva de-a lungul traversarii. Hamburgerul a traversat deci Atlanticul cu imigrantii.

In anul 1885, tanarul Charlie Nagreen, un adolescent din Seymour, a deschis o mica taraba unde a inceput sa vanda carnea de vaca sub forma de steak, dar fripta, prajita. Afacerea a fost infloritoare, dar gandindu-se ca steak-ul, in forma de rondele, precum perisoarele, nu putea fi tinut in mana fiind fierbinte, el a decis sa aplatizeze carnea si sa o aseze intre "doua felii de paine", dandu-i denumirea de "Hamburger Charlie".

in here...

...(download the rest of the essay above)

About this essay:

This essay was submitted to us by a student in order to help you with your studies.

If you use part of this page in your own work, you need to provide a citation, as follows:

Essay Sauce, . Available from:< https://www.essaysauce.com/essays/marketing/2016-3-27-1459076247.php > [Accessed 16.10.19].