Essay:

Essay details:

  • Subject area(s): Marketing
  • Price: Free download
  • Published on: 14th September 2019
  • File format: Text
  • Number of pages: 2

Text preview of this essay:

This page is a preview - download the full version of this essay above.

În ultimii ani, domeniul managementului lanţului de aprovizionare a devenit foarte popular. Acest lucru este evidenţiat de creşeri semnificative ale publicaţilor practice şi academice, conferinţelor, programelor de dezvoltare profesională, cât şi în cursuri universitare. Interesul pentru managementul lanţului de aprovizionare este într-o continuă creştere, dar este clar că o mare parte dintre cunoştiinţele managementului lanţului de aprovizionare se regăsesc în arii funcţionale înguste, cum ar fi: achiziţia, logistica, IT-ul şi marketing. Aşadar, în acest domeniu încă se observă lacune, în primul rând apar lacune în perspectiva conceptuală. Termenul este neclar definit şi datorită diversităţii teoretice, nu se poate spune că managementul lanţului de aprovizionare se bazează pe o teorie solidă, coerentă. În al doilea rând, din perspectivă metodologică nu se întelege clar modul în care metodele de cercetare utilizate au conturat conceptele, iar în al treilea rând, din perspectiva meta-analitică, se ridică probleme cu privire la faptul dacă managementul lanţului de aprovizionare are o filosofie coerentă şi cuprinzătoare al cadrului cunoaşterii.

Managemetul lanţului de aprovizionare şi alţi termeni similari, cum ar fi aprovizionarea reţelelor, gestionarea conductelor de distribuţie, gestionarea lanţului de valori şi gestionarea fluxului de valori au devenit subiecte de interes sporit, atât pentru teoreticieni şi cadre universitare, cât şi pentru întreprinderi şi consultanţi (Christopher 1992; Hines, 1994: Lemming, 1996: Saunders, 1995,1998).

Managementul lanţului de aprovizionare a început să capete atenţie de la începutul aniilor 1980, dar încă nu s-a reuşit întelegerea lui în totalitate. Mulţi autori au insistat pe necesitatea construirii clare a conceptelor ce gravitează în jurul acestei sintagme.

Gestionarea lanţului de aprovizionare este definită ca o coordonare sistematică şi strategică a funcţiilor de afaceri tradiţionale şi a tacticii din cadrul lanţului de aprovizionare, cu scopul îmbunătăţirii performanţelor pe termen lung, atât cele ale companiilor individuale, cât şi întregului lanţ de aprovizionare (Menzer et al.2001,p.18).

În ultimii ani, odată cu apriţia noilor forme de organizaţii şi întreprinderi sau cu apariţia producţiei globale, se dezvoltă o nouă strategie economică cum ar fi gestiunea lanţului de aprovizionare. Lanţul de aprovizionare este o consecinţă al întreprinderilor economice existente pe piaţă, care devin din ce în ce mai neîngrădite, comunicând una cu cealaltă îşi delegă sarcini şi produc servicii mult mai eficiente, reuşind să menţină ritmul tot mai alert prezent în noua eră.

Gunasekaram et. Al (2005) discută foarte bine despre diferenţele care apar între organizaţiile „tradiţionale” şi cele în „reţea”, punând accentul pe importanţa alianţelor strategice, formarea parteneriatelor şi pe legarea de colaborări sau pe capacitatea de reacţie şi flexibilitate.

Vital pentru lanţul de aprovizionare este esenţialitatea măsurării performanţei, iar Gunasekaram şi Kobu (2007) trasează ideile următoare ca fiind scopuri pentru sistemul de măsurare a performanţelor în cadrul lanţului de aprovizionare:

• Identificarea succesului

• Identificarea necesităţilor clientului

• O mai bună înţelegere a proceselor

• Oferirea de decizii factuale

• Posibilitatea progresului

• Facilitarea unei comunicări mai deschise şi mai transparentă

Măsurarea performanţei este „ vitală în formularea şi comunicarea strategiei şi în formarea mecanismelor de control al diagnosticării prin măsurarea rezultatelor efective”(Wanters,2009).

Managementul lanţului de aprovizionare – din persectiva sistemului de sănătate

Lanţul de aprovizionare al sănătăţii este definit ca fiind: „ informaţia, aprovizionarea şi finanţarea implicate în achiziţionarea şi circulaţia bunurilor şi serviciilor de la furnizoori la utilizatorii finali pentru îmbunătăţirea rezultatelor clinice, în timp ce se controlează costurile (Schneller şi Smettzer 2006, 30)”. Definiţia sugerează de altfel, faptul că, gestionarea eficientă a achiziţiilor şi a consumabilelor folosite în domeniul sănătăţii ( spitale, clinici) au un impact pozitiv asupra costurilor şi totodată a performanţelor acestora.

Serviciile de sănătate implică, fără doar şi poate, întreprinderi complexe unde se evidenţiază cel mai bine compromisul dintre calitate şi costuri. Atenţia însă se focusează pe inovaţii şi îmbunătăţiri, acestea fiind generate de reţelele de furnizare a sectorului sănătăţii. Lanţul de aprovizionare se împarte în doua categorii distincte:

• Lanţul de aprovizionare în domeniul sănătăţii

• Lanţul de aprovizionare al sănătăţii

Liniile de aprovizionare din domeniul sănătăţii implică numeroşi actori, printre care pacienţi, medici, furnizori, organizaţii de achiziţii, distribuitori independenţi, asiguratori (Begun et. al 2003).

Eficienţa în operaţiunile din lanţul de aprovizionare a devenit tot mai mult un punct strategic esenţial, acest lucru întâmplându-se datorită faptului că organizaţiile se concentrează pe reducerea costurilor. Se observă că, şi în domeniul sănătăţii îşi face apariţia acest sistem de eficientizare prin lanţul de aprovizionare.

Eficientizarea operaţiunilor din lanţul de aprovizionare a fost de interes pentru cercetători şi practicieni, parţial datorită diverşilor factori care influenţează acest proces şi datorită impactului pe care îl are asupra competivităţii între organizaţii. Pe plan intern, organizaţiile investesc resurse substanţiale, nu numai pentru îmbunătăţirea proceselor, ci şi în asigurarea achiziţionării de angajaţi şi susţnerea diferitelor iniţiative de sporire a performanţei (Eisenberger şi Fasolo 1990; Samson şi Tervioski 1999). Organizaţiile adoptă de multe ori condiţii diferite de angajare şi de compensare pentru a asigura angajarea persoanelor. În general, astfel de aranjamente sunt menite să alinieze interesele angajaţilor cu obiectivele financiare şi strategice ale organizaţiei. În afară de acestea, organizaţiile caută adesea un rol mai puternic de negociere cu partenerii din lanţul de aprovizionare, nu numai pentru a asigura preţuri mai bune, ci şi pentru a obţine servicii cu valoare adăugată, cum ar fi termeni favorabili de livrare şi asistenţă tehnică ( Nollet şi Beaulieu 2005; Tella şi Vilainen, 2005; Agarval et al. 2011).

 Eficienţa spitalelor în gestionarea costurilor lanţurilor de aprovizionare depinde în mare măsură de poziţia lor de negociere faţă de furnizorii. Aranjamentele cu partenerii din lanţul de aprovizionare pot influenţa semnificativ poziţia de negociere a unei organizaţii cu privire la activităţiile şi procesele de îmbunătăţire a eficienţei. Poziţia de negociere este în parte o funcţie a volumului pe care cumpărătorii îl aduc la masa de negociere, dar se extinde şi la abilităţile cumpărătorului în ceea ce priveşte selecţia furnizorilor şi practicilor de achiziţie (Hardy şi Magrath, 1987). Achiziţiile cu volum mare oferă cumpărătorilor o putere mai mare asupra furnizorilor în cadrul schimbului, oferindu-le astfel o poziţie mai bună de negociere (Porter, 1980).

Îmbunătăţirea sănătăţii populaţiei prin servicii de sănătate de înaltă calitate ar trebui să fie o prioritate majoră pentru fiecare ţară. Atât spitalele publice, dar mai ales cele private ar trebui să asigure o mai bună îngrijire a pacienţilor, într- o perioadă care stă sub presiunea reducerii costurilor, a dificultăţii recrutării de persoanl suficient şi a cererii într-o continuă creştere ( van Lent, Sanders şi van Harten 2012). Urmare a acestora, apare eficientizarea costurilor ca modalitate de evaluare performanţelor spitalelor ( Kim, Gaukler Şi Lee 2016). Oportunităţile pentru instituţile de asistenţă medicală de a spori calitatea servicilor oferite pacienţilor şi de a reduce costurile sunt asigurate prin îmbunătăţirea eficienţei activităţilor cum ar fi: achiziţia, gestionarea inventarului şi distribuţia bunurilor ( Landry şi Beaulieu 2013). Consumabilele medicale pot ajungea adesea la o pondere de peste 40% din bugetul de funcţionare al spitalelor, dezvăluind astfel un potenţial ridicat de îmbunătăţire financiară prin intermediul practicilor de gestionare al lanţului de aprovizionare ( Nebelsi şi Gagnom 2017). Ponderea costurilor logistice este de asemenea, mai mare de o treime din costurile anuale de funcţionare pentru restul membrilor lanţului de furnizori de servicii de asistenţă medicală- producători şi distribuitori ( Nachtmann şi Pohl 2009, 25). Aceste statistici se datorează situaţiei critice a consumabilelor medicale şi comportamentului tuturor părţilor implicate în lanţul de aprovizionare, care pentru a preveni lipsa stocurilor tind să suprasolicite consumabilele medicale, acest lucru ducând la mărirea costurilor, cât pot accentua şi potenţialul de pierdere ( Landry, Beaulieu şi Roy 2016).

Depăşind problemele legate de creşterea constantă a cheltuielilor totale de sănătate şi creşterea cererii, această variabilitate are un rol vital pentru asistenţa medicală. Managementul lanţului de aprovizionare, pe lângă aplicabilitatea sa în reducerea costurilor poate fi privit ca un factor critic de salvare a vieţii, deoarece permite mişcarea în timp util a bunurilor/servicilor către utilizatorul final- pacientul.

Industria sănătăţii se bazează pe lanţuri de aprovizionare liniare pentru produsele fizice pe care le utilizează şi le consumă, cum ar fi echipamente medicale şi produse farmaceutice. Asistenţa medicală implică însă şi un lanţ de furnizare a serviciilor, în care pacienţii se prezintă cu diverse boli, simptome, iar furnizorii oferă servicii de sănătate. Dacă pacientul se confruntă cu multiple afecţiuni fizice, atunci există o serie de furnizori de asistenţă medicală implicaţi în oferirea îngrijirii medicale, iar fluxul nu va mai fi liniar, aşa cum era descris pentru produsul fizic. Mediul de sănătate se caracterizează printr-o complexitate semnificativă în viaţa pacientului, prin procese de îngrijire fragmentare, care se bazează adesea pe munca necoordonată a specialiştilor, al sistemelor de plăţi care crează o dezaliniere între sănătatea pacientului şi performanţa financiară a furnizorului şi extinderea sistemelor de furnizori ( Christensen et.al 2008).

Furnizorii de servicii medicale se confruntă astăzi cu presiuni extraordinare asupra costurilor, în mare parte din cauza necesității de a se concentra asupra eficienței și asupra scăderii rambursărilor pentru servicii (Kaufman, 2011). Ca urmare, furnizorii de asistență medicală caută oportunități de reducere a costurilor fără a diminua calitatea îngrijirii pacienților. Performanța lor depinde în mare măsură de o rețea complexă de companii care colaborează la proiectarea, producerea, livrarea și gestionarea unei game largi de produse și servicii conexe sănătății. Industria analizează tot mai mult aplicațiile conceptelor, instrumentelor și tehnicilor de gestionare a lanțului de aprovizionare pentru a elimina erorile și pentru a obține eficiență în rețelele de asistență medicală.

Clasamentul anual al liderului lanțului de aprovizionare Gartner în domeniul sănătății, "Gartner Healthcare Supply Chain Top 25", este unul dintre astfel de evoluții în industrie care a început în 2009. O'Daffer et al. (2015) afirma ca obiectivul ramâne acelaşi încă de la începuturile sale în 2009, care este "The Healthcare Top 25 recunoaşte acele ştiinte ale vieţii şi companiile de asistenţă medicală care şi-au demonstrat rolul de lider în dezvoltarea şi valorificarea capabilităţilor lanţului de aprovizionare". Autorii afirmă că conducerea lanțului de aprovizionare necesită un număr de trăsături care include o evidență a îmbunătățirii consecvente a lanțului de aprovizionare, a demonstrat performanța lanțului de aprovizionare și o viziune puternică asupra viitorului. Motivația din spatele acestui clasament este că alte companii pot învăța de la lideri și pot dezvolta capacitățile lanțului de aprovizionare necesare pentru a reuși în peisajul complex al asistenței medicale.

Gestionarea lanțului de aprovizionare în domeniul asistenței medicale este în creștere în atenția literaturii academice în ultima vreme (Dobrzykowski et al., 2014). Kwon și colab. (2011) subliniază faptul că etapa de dezvoltare a lanțului de aprovizionare în domeniul sănătății se află cu mult în urma lanțului de aprovizionare comercială în utilizarea diferitelor instrumente de lanț de aprovizionare Prin urmare, autorii subliniaza necesitatea unor discutii academice pentru a reconceptualiza în domeniul asistenţei medicale. Lanțul de aprovizionare medicală trebuie să trateze fluxul pacientului (serviciu), precum și fluxul de produse fizice și, prin urmare, diferă de lanțul de aprovizionare industrial tradițional. Complexitatea lanțului de furnizare a asistenței medicale crește și mai mult din cauza implicării plătitorilor, a intermediarilor fiscali și a agențiilor de reglementare care influențează fluxul de materiale și servicii în lanțul de aprovizionare.

...(download the rest of the essay above)

About this essay:

This essay was submitted to us by a student in order to help you with your studies.

If you use part of this page in your own work, you need to provide a citation, as follows:

Essay Sauce, . Available from:< https://www.essaysauce.com/essays/marketing/2018-6-16-1529140406.php > [Accessed 21.10.19].