Într-o lume globalizată în care schimbul de informații este realizat foarte rapid, profesiile de traducător și interpret capătă o necesitate și totodată o recunoaștere din ce în ce mai sporită în facilitarea comunicării interculturale. Odată cu această creștere a importanței la nivel mondial, însă, se remarcă o creștere a problemelor etice care se ridică în desfașurarea activitații ce decurg din diversificarea cadrelor de activitate sau ca urmare a schimbărilor culturale, sociale sau politice. Este motivul pentru care, urmând exemplul domeniilor în care acestea au o larga răspândire și cunosc o vechime a discuțiilor și studiilor, precum medicina, se impune o reglementare cât mai clară și mai completă a conduitei în domeniu.
În primul rând este necesară o definire a unor noțiuni de bază, precum etica și etica profesională. Conform definiției oferite de Dicționarul Explicativ al Limbii Române, etica reprezintă „un ansamblu de norme în raport cu care un grup uman își reglează comportamentul pentru a deosebi ce este legitim și acceptabil în realizarea scopurilor, morală”. Etica profesională, având un sens mai restrâns, este definită, la rândul ei ca „standarde acceptate din punct de vedere profesional ale comportamentului personal și în afaceri, valori și principii de ghidare.” Date fiind noile provocări la care trebuie să se adapteze profesionaliștii în cele două domenii în cauză, existența unor coduri de etică cuprinzătoare este tot mai necesară pentru a restrânge pe cât posibil numărul situațiilor în care aceste probleme de natură etică pot apărea.
O principală problemă de natură etică derivă din diversitatea conținutului textului sau a discursului ce se cere a fi tradus, respectiv interpretat și se referă la limitele imparțialitatii în activitarea de traducere/interpretare. Principala nevoie de clarificare este legată de autoritatea care decide dacă traducerea unui anume text trebuie sa fie realizată în orice condiții: ar trebui decizia instituției sau clientului să prevaleze asupra propriei conștiințe în cazul în care conținutul cuprinde informații care contrastează cu propriile principii morale, religioase, descriu sau susțin fapte ce ridică o serie de probleme etice precum sinuciderea asistată, avortul, terorismul, idei politice radicale, etc.. O astfel de discuție a fost abordată, de pildă, în publicația Multilingual în care autoarea se întreabă dacă este etic ca o persoană să traducă instrucțiuni de creare a unei arme automate. O altă situație problematică din punct de vedere etic poate fi aceea în care persoana însăși pentru care trebuie să se traducă (o persoană cu care traducatorul se află în conflict dintr-un anumit motiv) sau acțiunile acesteia nu corespund principiile personale (care desfășoară activități considerate imorale, spre exemplu cineva care a fost condamnat pentru crimă sau care conduce o fabrică ce afectează mediul înconjurător daca traducătorul este ecologist). Un aspect care ar trebui sa fie universal prevăzut în codurile de etică este astfel consimțământul informat al traducătorului asupra textelor traduse.
Un alt aspect ce merită menționat care este legat tot de conținut este situația în care respectarea unor obligații contractuale și implicit traducerea sau interpretarea unui text cu conținut care poate aduce o atingere morală sau fizică uneia sau mai multor persoane ar afecta însăși reputația traducătorului/interpretului sau i s-ar atribui o vină de natură morală. Unul din cazurile mediatizate intens a fost cel al unor traducători care au acceptat să traducă romanul „Versetele satanice” de Salman Rashdie și care au fost răniți sau asasinați din pricina faptului că o parte a comunitații musulmane s-a simțit ofensată de aspectele descrise în carte. (un critic vehement a fost chiar Ayatollahul Ruhollah Khomeini, Conducătorul Suprem al Iranului, care a îndemnat la uciderea autorului). Un alt astfel de caz este cel al lui Tarek Mehanna, un cetățean american care a fost condamnat la 17 ani de închisoare pentru că a tradus un document din limba arabă în engleză („39 Ways to Serve and Participate in Jihad”) în care autorul susținea ideea de „Jihad” (război sfânt). În astfel de traduceri a unor texte ce descriu fapte sau opinii imorale este adesea nevoie de adăugarea unei prefețe, a unor note de subsol în care să se explice delimitarea absolută de scrierea autorului, cum s-a procedat, de pildă, în cazul traducerii operei „Mein Kampf” („Lupta mea”) al lui Adolf Hitler, cunoscută cu precădere pentru puternicele idei antisemite: „modul în care traducerea este încadrată de introduceri editoriale și adnotări extrem de critice față de Mein Kampf accentuează diviziunea ideologică care separă traducătorul și editori de Hitler”.
O altă problemă care trebuie semnalată în legatură cu conținutul problematic al unui text ce se cere a fi tradus este accea că pot apărea situații când autorul textului poate face anumite greșeli. În funcție de tipul acestora și de identificarea intenținalității, traducătorul este pus în situația dificilă de a alege să corecteze fără a anunța clientul (în cazul unor greșeli de gramatică, de registru, făcute din neștiință), consultarea cu acesta pentru a clarifica acest aspect sau distanțarea de vorbele clientului în cazul în care acestea au un mesaj injurios, inadecvat și astfel pentru a evita orice fel de implicare personală prin folosirea unor structuri de tipul: „autorul afirmă că…„, „vorbitorul vă transmite că…” sau trecerea de la persoana I la a III-a pentru a semnala dezaprobarea.
Modul de traducere este, de asemenea, un alt aspect care poate ridica numeroase probleme de natură etică. O distincție care trebuie facută este între intenționalitatea, lipsa acesteia de a traduce sau interpreta un text într-un mod care să conducă la anumite rezultate urmărite, printre care se pot număra generarea unei polemici, sugerarea unui anumit nivel intelectual al unei persoane prin alegerea unui anumit registru de limbă. Este motivul pentru care este necesar ca traducătorul, pe lângă a fi foarte bine pregătit, să utilizeze terminologia acceptata la nivel internațional, să cunoască și să aibă în vedere sensibilitațile politice sau culturale existente. Un exemplu în acest caz ar putea fi modul de traducere ai unor termeni din limba engleză în română: termenul „gypsy” prin țigan în loc de „rom”, a lui „Jew” prin „jidan” in loc de „evreu”, traducerile tendențioase realizate în sălile de judecată sau în domeniul medical pentru a influența luarea unei anumite sentințe, respectiv a unei hotărâri, fapte pot sugera o poziție părtinitoare din partea traducătorului/interpretului. Pentru evitarea acestor incidente este imperios necesar ca traducătorul să traducă cât mai fidel textul, ținând cont și de context, de mijloace de comunicare nonverbală și să nu adauge, să reducă sau să schimbe complet întelesul unui cuvânt sau text în direcția dorită de traducător.
Una din principalele obligații ce țin de deontologia profesională a unui traducător/interpret este și confidențialitatea care e esențială în construirea unei relații bazate pe încredere reciprocă între client și traducător. Cu toate acestea, ea poate avea anumite limite, existând situații care îl pun pe traducător în dileme etice. Exemple grăitoare sunt cele în care conținutul oferit are elemente care implică planuri ce pot conduce la decese, îmbolnăviri sau alte tipuri de afectare a altor persoane, precum traducerea unui plan terorist, o situație în care o persoana îi poate destăinui traducătorului că are o boală contagioasă gravă pe care o ține secretă și alte situații asemănătoare, spre exemplu, prezența traducătorului la o discuție între medici de față cu un pacient și cerința acestora de a nu traduce convorbirea despre starea îngrijorătoare de sănătate a pacientului despre care cel din urmă nu știe sau continuarea interpretării în cazul declanșării unor agresiuni atât verbale, cât și fizice.
Conchizând, permanenta schimbare din întrega lume, de mentalități, de context geopoltic sau de reglementări printre altele, se reflectă și în domeniile traducerii și interpretării prin creșterea numărului și diversificarea dilemelor de natură etică cu care se pot confrunta specialiștii, ce pot avea consecințe de diverse gravități, cauzate voit, din necunoaștere sau accidental. De aceea este tot mai important ca cei ce profesează în acest domeniu să conștientizeze în primul rând existența acestora, să cunoască modul în care pot acționa pentru evitarea unor efecte negative ce ar trebui inclus în codurile de etică sau altor documente oficiale care tratează aceste aspecte.