1.1 Esența marketingului
Manole V, Stoian M și Dobobanțu H (2001, p. 4) sunt de părere că “Reprezentând un mod de gândire și de acțiune în sfera pieței, marketingul realizează o acțiune sostematică a fluxului de activități ce leagă producția de consum, constituind – mai mult decât un arsenal de metode și tehnici specifice- domeniul unei tinere științe în câmpul teoriei conducerii științifice a fenomenelor și proceselor economico-sociale. Termenul de marketing este de origine anglo-saxonă (reprezentând participiul prezent al verbului “to market”, care are semnificația de a cumpăra și a vinde, de a desfășura tranzații de piață). Originile sale sunt localizate, la începutul secolului XX, în Statele Unite ale Americii. În 1902, în Buletinul Universității Michigan, în introdurecea unui curs universitar privind distribuția produselor se folosește expresia “diferite metode de marketing al bunurilor”. Treptat, acest termen s-a internaționalizat.
Disciplina de marketing are o extindere și o complexitate mult mai mare și are mult mai multe înțelesuri.”
Elizabeth Hill și Terry O’Sullivan (2004, p. 5) consideră că marketingul “este o filosofie a afacerilor care vede în satisfacerea cerințelor clienților cheia succesului în afaceri și recomandă întelegerea practicilor manageriale care ajută la identificarea și rezolvarea cerințelor clienților”.
Marketingul ca filozofie a afacerii poate fi definit cel mai bine ca abilitatea de a crea și a păstra consumatori profitabili.
Definițiile date marketingului vizează atât nivelul macroeconomic cât și pe cel microeconomic. Astfel, în viziunea macroeconomică, F. Kely, în lucrarea sa “Marketing: strategie et fonctions” (1968, p. 7), definește marketingul drept un “instrument social grație căruia produsele materiale și cultura unei societăți sunt transmise membrilor săi”. În viziune microeconomică, în literatura franceză se arată că marketingul reprezintă “ansamblul mijloacelor de care dispun întreprinderile în vederea creării, menținerii și dezvoltării piețelor lor” (Jacques Lendrevie, 1974, p. 12) sau că marketingul cuprinde “analiza permanentă a cererii, pe de o parte și, pe de altă ăarte, stabilirea și punerea în funcțiune a mijloacelor de satisfacere a acesteia, în condițiile unui profit optim” (Denner, 1971, p. 11).
Balaure (2005, p. 15) este de părere că “Unul dintre cei mai semnificativi factori favorizanți ai apariției și promovării marketingului l-a contituit revoluția industrială, declanșată odată cu propagarea mașinismului, care a condus la înlocuirea muncii manuale, făcând posibilă renunțarea la vechiul system de producție – limitată, artizanală – și dezvoltarea rapidă a producției de masa, la prețuri mult mai accesibile masei largi de cumpărători. Dacă până la revoluția indusrială psibilitățile limitate ale producției făceau ca oferta să nu se confrunte cu probleme deosebite de realizare pe piață, ea situându-se cel mult până în limitele cererii, producția de masa a generat o schimbare a raportului dintre cele două categorii correlative ale pieței, oferta întrecând treptat crerea. Diviziunea muncii a contribuit și ea, fără îndoială, la amplificarea producției și la nevoia dezvoltării schimburilor. ”
“Funcţiile marketingului:
• Funcţia premise – investigarea pieţei;
• Funcţia mijloc – adaptarea continua a firmei la schimbările cerinţelor şi ale mediului pieţei pe care cţionează;
• Funcţii scop – satisfacerea superioară a nevoilor de consum maximizarea eficienţei economice (profitului).” (Ion, 2005, p. 7)
“Când și în ce împrejurări a apărut marketingul? De ce a fost necesară apariția sa? Cărui fapt i se datorează interesul deosebit pe care l-a suscitat și îl suscită el în continuare? Ce semnifică, de fapt, marketingul? Acestea sunt doar câteva dintre cele mai frecvente, mai interesnte și mai profunde întrebări cu care se confruntă specialiștii și toți cei interesați de marketing” (Balaure, 2005, p. 14).
Cercetările lui Baker (citat de Balaure, 2005, p. 14), una din cele mai reprezentative personalități ale școlii britanice de marketing, au evidențiat că: ”Enigma merketingului constă în faptul că el este una dintre cele mai vechi activități ale omului și totuși este privit ca cea mai recentă dintre disciplinele economice”.
“Principiile marketingului
Principiul inovaţiei
Principiul eficienţei economice
Principiul evitării efectelor nocive
Principiul protecţiei consumatorului
Principiul educării şi informării consumatorului
Principiul libertăţii consumatorului şi producătorului
Principiul satisfacerii nevoilor de bază ale tuturor oamenilor” (Ion, 2005, p. 7)
Moise (1997, p.11) afirmă că “Cea mai simplă operațiune de markeing curpeinde trei elemente de bază: producția-vânzarea-consumul, care se condiționează reciproc. Pe măsura dezvoltării și creșterii complexității procesului de marketing, între aceste elemente s-au interpus un număr din ce în ce mai mare de verigi, activități interdependente, intermediare, complementare, cum ar fi:
– Concepția și proiectarea produsului ori serviciului;
– Comerțul cu ridicata și cu amănuntul, intermedierea;
– Expedițiile, transportul, manipularea, depozitarea;
– Reclama și publicitatea, activitatea de public relations;
– Sondajele de opinie și alte modalități de determinare și influentare a opiniilor consumatorilor și utilizatorilor a dimensiunilor, caracteristicilor și tendințelor cererii.”