Paste youpentru localizarea spațiului de parcare vacant în parcare este în cele din urmă furnizată de PGIS implementat în parc auto.
PGIS poate fi rezumat ca fiind alcătuit din 4 componente majore: anume mecanismul de diseminare a informației, mecanismul de colectare a informațiilor, centrul de control și rețelele de telecomunicații similare componentelor declarate de Mouskos et al., 2007. Semnificația mesajelor variabile statice / dinamice utilizate pentru a oferi șoferilor o direcție pe drum sau în parcare. Pentru îndrumare pe șosea, pot fi adoptate diferite metode de implementare. De exemplu, sistemul din Shinjuku și Pittsburgh, Pennsylvania, segregă aria orașului în ariile codate cu culori pentru a oferi îndrumări. PGIS din Pittsburgh, Pennsylvania, de asemenea, funcționează în direcționarea șoferilor către o atracție specială în zonă. Între timp, în Yokohama, Japonia, orașul este împărțit în patru zone, prin care specificitatea informației crește cu fiecare zonă pe care șoferul o traversează pentru a ajunge la locul de destinație. Informații suplimentare privind fluxul de trafic furnizate de Centrul de Control al Traficului din cadrul Prefecturii de Poliție din Aichi și de Departamentul Public al Autostrăzii din Japonia Departamentul Nagoya este furnizat și de sistemul implementat în Toyota, Japonia .
Telefoanele mobile pot fi de asemenea utilizate pentru îndrumare pe baza cercetărilor efectuate de Idna și Tamil (2007), care utilizează sistemul de poziționare globală (GPS) pentru detectarea vehiculelor. O hartă a poziției curente a conducătorului auto bazată pe datele GPS împreună cu statutul a trei parcări din apropiere sunt trimise pe telefoanele mobile pe baza locației curente a patronului. Tehnologia GPS folosită este discutată în detaliu de către Tamil și colab. (2007). În plus, sistemul de orientare a parcării, dezvoltat pe baza tehnologiei web și GIS , este capabil să difuzeze informații către utilizatori prin internet, telefoane mobile și / sau PDA. Sistemul de ghidare poate fi și cu sistemul de management al parcării convenționale. Pentru a ghida patronii în mod eficient, harta parcului auto este tipărită pe biletul de parcare echipat cu etichete de identificare prin radiofrecvență (RFID) pentru îndrumare , astfel încât patronii să poată localiza cu ușurință slotul de parcare atribuit.
Senzorii de detectare a vehiculelor sunt instalați în mod obișnuit la intrările, ieșirile și / sau spațiul de parcare individual pentru a detecta ocuparea vehiculelor. Lămpile de control integrate cu senzori sunt, de asemenea, instalate câteodată în fiecare loc de parcare individual din cadrul parcării. Starea de ocupare detectată de senzori poate fi fie ocuparea fiecărui spațiu individual de parcare sau în ceea ce privește numărul de vehicule din parcare în funcție de instalarea senzorilor. În continuare, centrul de control colectează și procesează informațiile privind traficul și ocuparea, precum și controlează afișarea informațiilor pentru șoferi, în timp ce rețeaua de telecomunicații facilitează transferul de informații între celelalte trei module . Odată cu apariția tehnologiilor avansate, implementarea unor dispozitive precum microcontroler și FPGA (Field Programmable Gate Array) sunt încorporate pentru o procesare mai rapidă a informațiilor. Nu numai că rețeaua de telecomunicații nu mai depinde de cablarea electrică convențională, ci de tehnologiile fără fir care pot fi utilizate. Cercetătorii precum Wang și Chen (2004), Bi et al. (2006), Liu și colab. (2006), Tang și colab. (2006), Idna și colab. (2008), Lee și colab. (2008) și Seong-Eun și colab. (2008) au folosit toate rețelele fără fir pentru transferul de date în implementarea sistemului lor de orientare propus.
Sistemul de informații bazat pe sistemul de tranzit: Funcționalitatea sistemului informatic bazat pe tranzit implementat în țări precum Franța, Germania, Irlanda, Japonia, Elveția, Regatul Unit și Statele Unite este de fapt similar cu PGIS. Diferența există în faptul că Sistemul de informații bazat pe tranzit se concentrează pe ghidarea utilizatorilor către facilitățile de parcare și plimbare. Acesta oferă informații în timp real cu privire la starea fiecărui parc auto și a mijloacelor de transport în comun, cum ar fi orarele și condițiile de trafic către public. Informațiile suplimentare furnizate permit patronilor să planifice pentru tranzit în avans, fără a se confrunta cu neplăceri . Printre avantajele sale se numără creșterea utilizării transportului public ca mijloc principal de transport, deoarece aceștia își pot părăsi vehiculul în parcare și pot trece cu ușurință la transportul public. Aceasta va conduce în mod indirect la o creștere a veniturilor din tranzit. Fără îndoială, pentru ca sistemul de informații bazat pe tranzit să obțină succes în implementarea sa, trebuie să se realizeze o planificare adecvată. Acest lucru este valabil mai ales în cazul selectării locației pentru parcările auto care maximizează tranzitul prin care se folosește deseori conceptul de zonă de captare / scurgere, așa cum este indicat de Horner și Groves (2007). În tehnica bazată pe fluxul de rețea introdusă, aceasta îmbunătățește modelul spațial convențional utilizat pentru determinarea locației instalației de parcare și de conducere, luând în considerare fluxul de trafic și lucrează în reducerea milelor vehiculului parcurs prin maximizarea interceptării vehiculului în timpul începutul călătoriei.
Au fost multe cercetări centrate pe utilizarea Sistemului de Informații Geografice (GIS). Printre acestea se numără cercetarea efectuată pentru amplasarea parcărilor auto în Columbus, Ohio. Farhan și Murray (2008) au încorporat modelul de optimizare spațială multi-obiectiv în localizarea instalațiilor de parcare și plimbare, luând în considerare numeroase obiective și constrângeri, precum și luând în considerare sistemul existent. În timp ce cercetarea de către Farhan și Murray (2008) nu a făcut nicio ipoteză cu privire la cerințele utilizatorilor, Horner și Grubesic (2001) au folosit Principal Analysis Component (PCA) pentru a reprezenta indicele cererilor utilizatorilor care vor fi convertite în puncte de cerere când sunt asociate cu informații obținute prin Geographic Sistemul Informațional (GIS). Ulterior, calculul suplimentar realizat de Horner și Groves (2007) ia în considerare și alți factori care includ: geografia, rețeaua, timpul de deplasare de la punctele de cerere până la locația instalațiilor de parcare și de deplasare și r essay in here…